joi, 15 mai 2014

Mănâncă, roagă-te, iubește

Plănuiam pentru astăzi niște păreri despre CC de la Elmiplant dar dragostea pentru cărți e mai puternică. Mai precis pentru ultima carte citită, nu m-a dat peste cap însă o consider potrivită pentru cineva aflat într-un impas.
Este vorba despre Mănâncă, roagă-te, iubește de Elizabeth Gilbert, editura Humanitas, 2008, nu e de dată recentă, eu numai acum am citit-o și cred sincer că citim o carte atunci și numai atunci când suntem pregătiți. Nu vorbesc de literaura obligatorie de la școală, ar fi mult mai plăcută dacă n-ar fi obligatorie. Dar asta e altă poveste.
Cartea romancierei ne poartă după ea, în Italia, India și Indonezia, unde are parte de cele trei experiențe  marcante, mâncarea, rugaciunea și iubirea, în această ordine, experiențe care-i vor readuce echlibrul. Bine că si-a permis, spun eu. Nu oricine, după un divorț costisitor/pierdere majoră își mai permite să plece pe undeva. Așa e însă filmul. Soțul de care divorțează, îi ia totul lui Liz dar reușește ea cumva să facă iar rost de bani și să plece în lume să se descopere(doar e scriitoare, așa primește bani, pe cartea nescrisă dar e pe listă). În Italia mănâncă și mănâncă, tot descoperind lucruri neștiute despre ea și încercând să lase în urma depresiile și teama de singurătate, se îngrașă 12 kilograme și apoi fuga în India să-l găsească pe Dumnezeu. Și dacă nu-l găsește nici în India, unde l-a găsit și Eliade...de fapt, el a spus ca Dumnezeu e acolo unde îl găsește fiecare. Și nu e departe, descoperă și scriitoarea, e chiar în inima ei. În inima fiecăruia. Partea bună este că se roagă și pentru un nepoțel de-al ei, deosebit, și băiețelul chiar de atunci, începe să doarmă. Liz, te rogi un pic și pentru fetița mea, să doarmă câte o noapte întreagă? M-am obișnuit deja cu situația dar mă întorc la lucru și să vezi atunci treziri la 4 dimineața! 
Cum totul se întâmplă cu un rost pe lumea asta și lucrurile se întâmplă doar atunci când trebuie să se întâmple( spun asta cu un scop) Liz ajunge și in Indonezia, cunoaște iubirea si ajunge la concluzia că  fericirea e consecința propriului efort. Atât de adevărat, nu?
Inițial am crezut că e doar o carte ușurică dar oferă ceva informații cui are răbdare să parcurgă tot. O recomand cu drag câtorva persoane din viața mea, să înteleagă că există un timp pentru toate. Și că putem fi buni, e o alegere personală, nu dictată de împrejurări.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...